Labels

Blogumulus by Roy Tanck and Amanda Fazani. Script on BloggerHelp

About Me and Blog

Eoghan
Mă numesc Şumleanchii Eugen. Să ma descriu scurt, clar şi cuprinzător pot aşa: îmi place să fiu simplu şi iubesc oamenii simpli, iar toată făţărniciea şi ipocrizia în oameni o urasc. Prin acest blog sper să schimb ceva în oamenii din jur, şi să ma perfecţionez eu însumi. P.S. M-am deprins sa scriu la PC in engleză şi să nu urmaresc regulile gramaticale aşa că scuze pentru unele greşeli. Dar să ştii că mă stărui să nu le fac.
View my complete profile

Follow / Urmareşte

Câştigul meu:

SEO sprint - Всё для максимальной раскрутки!

google advice

Blogroll

Blogosfera

Blog din Moldova
© 2011 Eoghan. All rights reserved. Powered by Blogger.

AdSense Text

Nov 28, 2011

Ce e adevarata prietenie?


 Cînd un om poate fi socotit un prieten adevarat?! Atunci cînd el e fanatic devotat prietenului său, şi îm orce situaţie îl susţine? Dupa parerea mea nu, deoarece oamenii sunt toţi diferiţi şi tuturor le este permis sa aiba idei şi principii diferite. Eu cred ca un prieten adevarat va face totul pentru ca omul pe care îl preţueşte sa aleagă calea dreaptă în veaţa, iar pentru această ţinta cel mai puternică armă este cuvîntul. Şi iata în aşa dezbateri comună, a prietenilor,  ia naştere adevarata prietenie.
Nov 27, 2011

Să taci sau să spui?


Ficeare dintre noi, fiecare om, mereu îşi pune această întrebare, "să spue aia ce îi stă pe suflet sau nu?"
Deci, e bine pentru tine şi pentru cei ce te înconjoara "dreptatea" sau nu? Dupa parerea mea da, deoarece daca lumea nu ştie ce e corect, ea nu poate să se schimbe spre acest "corect". Şi în plus omul ce nu are nimic pe suflet se simte mai liber. Însa sunt şi minusuri in acest considerent, cum ar fi aia că unii oameni se tem de dreptate şi de cei ce le spun dreptatea, iar de obicei aceasta frica trece in neîncredere shi neînţelegere. Oricum, eu cred ca mereu trebue sa ne stăruim să schimbăm oamenii ce sau încurcat in gîndurile sale shi nu vad calea potrivita, chiar dacă aceştia ne întilnesc cu furci. La urma urmii asta e omenia adevarată, sa ajuţi pe semenul tau cu toate fortzele.

E dar sau blestem?

Veatza, moarte,  probleme, bucurii, lui toate astea deja nu-i sunt interesante. Liceul, lucrul, casa, internetul ramin in urma ca nishte flori din toamna de eri, prietenii nu mai sunt atit de importantzi, deoarece nici nu se poate gindi la ei, viseaza doar una shi aceiashi. Deja e obosit de starea asta dar totodata este fericit. Uneori ajunge la nishte idei ca acest delir il va ruina definitiv, uneori i se pare ca are o depresie ce-i distruge sufletul, dar cind vine momentul ishi da seama ca e cel mai fericit om din lume, insa doar pentru timpul chind o vede, chind o poate admira. E indragostit.
  Dar merita oare iubirea asha sacrificii?! Merita ea oare o veatza pierduta?! Merita ea oare un suflet sfarmat?!